"Educatia pentru cetatenia verde - o alta provocare
Pentru mine, educatia pentru cetatenia verde a devenit o noua provocare, o data cu proiectul nostru. Am plecat in aceasta calatorie cu mult entuziasm si cu multe intrebari, plina de curiozitate. Era ceva cu totul nou. De ce? Pentru ca pana la acel moment, nu eram foarte apropiata de tema ecologiei, nu intra in sfera de interes cotidiana.
Si, asa cum vom vedea, acest parcurs a insemnat o serie de descoperiri continue. In primul rand, ne-am cunoscut mai bine pe noi ca persoane si noi intre noi, membrii echipei de proiect. Apoi, in urma unei dezbateri lungi, am descoperit si decis ce ne propunem sa facem, care sunt obiectivele proiectului si mai ales care sunt rezultatele scontate.
Descoperirea a continuat: am invatat o noua metoda de lucru, unde echipa se simte si se vede in tot ce este de facut pentru ca toti sunt implicati in toate sarcinile sau in toate gruparile de sarcini. A fost foarte diferit de maniera mea obisnuita de a lucra sau colabora, a trebuit sa ne pliem pe strategia aleasa.
Vizita la Fundatia Joyo si intalnirea cu icutii m-au schimbat putin. Am invatat cum sa (re)actionez, cum sa prezint proiectul si cum sa ii mobilizez pe cei mici si mai ales cum sa ii transform in parteneri reali de proiect. Am experimentat, am transmis cunostintele mele si am facut ceva nou. Dincolo de toate acestea, am observat ca cetatenia eco este o provocare noua pentru mine, pentru colegi si pentru copii.
Primul atelier a fost decisiv pentru mine: am putut cunoaste tinerii fundatiei Joyo, am putut sa-mi imaginez continuarea proiectului. Fara indoiala, aceasta va ramane una din cele mai frumoase experiente ale anului 2015. Pentru aceasta prima intalnire, am simtit necesar sa le pregatesc o surpriza, asa ca am organizat un scurt concurs tematic de ghicitori, cu enigme lexicale direct legate de tema proiectului nostru: a sti sa traim verde. Am ghicit astfel rand pe rand nume de legume si fructe, de copaci si chiar de parti din ecosistem. Am ajutat la plantarea semintelor de rozmarin si de sibulet. Am avut o zi mai buna, multumita energiei << molipsitoare >> a micutilor.
Proiectul a continuat conform planului. Comunicarea si colaborarea au fost cuvintele cheie care au caracterizat parcursul nostru colaborativ cu fundatia Joyo. Am observat efectul pozitiv pe care il au copiii asupra starii mele de spirit: chiar daca, inainte de a ajunge la ei, aveam termene limita si sarcini de la birou in minte sau chiar daca eram obosita, uitam de toate acestea si incepeam sa ma simt exact ca ei: entuziasta, curioasa, nerabdatoare.
In ultimul atelier, am avut sansa sa formez un colaj mare cu copii de varste diferite, am creat aceasta pentru a face vizibil imaginarul: parcul viitorului, parcul anului 2050. Texturi si materiale, tehnici si idei - iata o dinamica de lucru mult asteptata de mine inca de la pornirea proiectului.
In final, fundatia Joyo a devenit organizatia care, asa cum indica si numele, reda bucuria fiecarei persoane care le trece pragul. Copiii sunt fara nici un fel de indoiala sansa viitorului nostru si publicul tinta al strategiei noastre de dezvoltare durabila. De modul in care ne formam tanara generatie depind arhitectura si peisajul viitorului nostru. De aceea ne-am asumat sintagma "Ascultand natura, ne reciclam viitorul.". Educatia cetateniei eco - iata o alta provocare personala si, de ce nu, profesionala. am descoperit un alt drum posibil care va avea cu siguranta prelungiri in parcursul meu. "
Laura Lucia Mihalca
"Odată cu începerea semestrului II din cadrul programului de master francofon de la Facultatea de Jurnalism a însemnat, bineînțeles, o nouă provocare pentru mine. De ce o provocare ? Deoarece totul este nou ! Și iată că semestrul II a venit într-adevăr cu o adevărată provocare, implicarea într-un proiect bazat pe o colaborare cu un ONG. Am spus o adevărată provocare deoarece este și primul meu contact cu un ONG, deci noutate la tot pasul.
Așadar, am format o echipă de patru persoane, am găsit ideea proiectului, am început s-o dezvoltăm, iar în final ne-am stabilit responsabilitățile. Evident pe hârite totul părea simplu, ca și făcut deja, dar oare să fie așa ușor ?
A venit momentul adevărului, prima întâlnire, primul atelier, primele emoții. Ajuns acolo am fost plăcut surprins de ospitalitatea cu care am fost întâmpinat, iar când am cunoscut și copiii pur și simplu am rămas fără cuvinte, dar evident dintr-o perspectivă pozitivă. Ne-a întâmpinat un grup de 15 copii de diferite vârste, dar plini de o veselie molipsitoare care m-a făcut să uit de orice emoție.
Și iată-mă stând în fața lor, explicându-le pentru ce suntem acolo și ce vom face împreună. Surprinzător, toți mă urmăreau și mă ascultau cu atenție. Am început primul atelier și toată lumea s-a conformat, fiecare și-a urmat instrucțiunile primite. Ceea cea am putut citi de pe fețele lor a fost doar bucurie și entuziasm, sentimete care veneau și din partea mea datorită lor. Primul atelier s-a încheat cu un succes ceea ce mi-a dat încredre și în același timp m-a făcut să vreau să mă reîntorc cât mai curâd la acești minunați copii.
Timpul a trecut repede și a venit momentul celui de-al doilea atelier. Cea de-a doua activitate a fost una creativă și pot să spun că nu a dus deloc lipsă de creativitate, copiii aveau atât de multe idei încât nu știau cu ce să mai înceapă. Ne-am împărțit pe grupe și astfel am reușit să ducem la capăt și cel de-al doilea atelier. Incă o dată un succes !
A urmat și cea de a treia întâlniere la scurt timp și ca de fiecare dată copiii ne așteptau nerăbdători. La fel ca data trecută ne-am împărțit pe grupe, o grupă se ocupa de animăluțele din sticlă de plastic, iar eu cu grupa mea ne ocupam de desesene tot cu ajutorul sticlelor de plastic. Așadar, reciclare, că doar asta era ceea ce încercam să îi învățăm pe micii noștrii viitori cetățeni ecologiști. Astfel, am bifat și cel de al treilea succes. A mai rămas doar un singur atelier !
Ultima întâlnire a fost poate cea mai tristă pentru că reprezenta finalul parteneriatului. Până la momentul de ‘’Rămas bun !’’ ne-am ocupat de micile detalii care ne mai rămăseseră în urma celui de-al treilea atelier. Fiecare copil și-a luat animăluțul și a încercat să îl facă cât mai frumos posibil și pot să spun că toți se întreceau în creativitate. După aproape două ore de veselie a sosit momentul în care am anunțat copiii că acesta a fost finalul proiectului și că nu o să ne mai vedem pentru alte activități. Răspunsul lor a fost unul dureros atât pentru mine cât și pentru colegii mei deoarece am putut auzi un oftat adânc a 15 persoane în cor. După o serie de lungi îmbrățișări primite din partea celor mici ne-am luat rămas bun, dar cu promisiunea că o să ne mai vedem încă o dată atunci când o să îi răsplătim pentru efortul depus."
Tiberiu Calinescu
"Am inceput acest proiect in echipa sub indrumarea doamnei profesoare Mirela Lazar cu scopul de a ajuta copii, de a ajuta planeta si de a incerca sa invat ceva nou din acesta frumoasa experienta. Am acceptat aceasta provocare si ne-am gandit ca o colaborare alaturi de Fundatia Joyo este exact ceea ce ne dorim. Echipa era formata din cinci studenti romani si o studenta Erasmus din Franta, ceea ce era deja ceva nou pentru mine. Prima data am fost impreuna cu Tiberiu si Razvan sa dicutam alaturi de Claudia (responsabilul fundatiei) si sa semnam conventia. Am fost intampinati cu drag atat din partea “celor mari” precum si de copiilor.
Abia dupa primul atelier am inceput sa ii descoperim pe ei si sa ne redescoperim pe noi. Cunosteau notiuni destul de elaborate despre “poluare”, “reciclare”, “natura”, iar acest lucru ne-a demonstrat ca vom lucra alaturi de mici “eco-cetateni” responsabili. In timp ce interactionam cu micutii, observam cat de atenti si inteligenti sunt si prin fiecare raspuns si intrebare pe care ni le dadeau, capatam energie din partea lor. Era de-a dreptul placut,mai ales dupa ce veneam de la locul de munca stresant. Dupa ce am inceput sa lucram cu ei si sa le stimulam creativitatea, am observat cat erau de dornici sa invete lucruri noi si sa comunice cu noi, cu “doamna Ioana” si cu “domnul Razvan”. Participarea colegei noastre din Franta, Manon, i-a ambitionat chiar sa invete si cateva cuvinte in limba franceza, pentru a putea comunica mai usor in timpul atelierelor de pictura. Nu conta ca vorbeam in romana,engleza sau franceza in timp ce pictam alaturi de cei mici. Important era ca invatam zambind cate ceva nou.
Despartirea a fost destul de emotionanta, mai ales cand ne-au daruit ceva ce ii caracterizeaza: imbratisarea de grup, sincera si plina de sperante si o felicitare “hand made” 100% prin care ne multumeau. Sper sa ne reintoarcem la ei si sa mai comunicam si acest demers al nostru de consientizare asupra problemelor naturii sa il impartaseasca si ei generatiilor care vor urma."
Ioana Șandru
"Paulo Coelho spune că “Un copil poate oricând să-l învețe pe un adult trei lucruri: cum să fie mulțumit fără motiv, cum să nu stea locului niciodată și cum să ceară cu insistență ceea ce își dorește.” (Al Cincilea munte). În urma experienţei mele cu aceşti copii pot spune că mi-au adus aminte de copilărie, de zilele în care eram foarte fericit cu ceea ce aveam.
Când te uiţi în ochii unui copil vezi bucuria, fericirea, mulţumirea pe care o aduci prin lucruri simple. Pot spune că cea mai mare răsplata pe care o primeşti când lucrezi cu copii se regăseşte în ochii lor.
Asta am văzut/simţit şi eu în urma interacţiunii mele cu copii fundaţiei “JOYO Florian”. Am văzut că, ajutaţi de câteva pet-uri, doua foarfece şi un tub de acuarele putem să dăm naştere la aceste sentimente.
Sunt foarte bucuros că am avut ocazia să particip la un asemenea proiect care a avut ca rezultat final dezvoltarea de sentimente."
Razvan Udrea